11.06.09

Azi e ziua mea! La multi ani mie! Tot ce imi doresc si sper sa se intample pentru ca nu imi doresc multe.

Acum ceva ani ma aflam in uterul mamei mele, precum musculosul de la Sprite, cu capul in jos. Bineinteles toata lumea creda ca sunt baiat pentru ca pe vremea aia nu existau radiografii sau cel putin nu se facea la toata lumea. Cand am venit pe lume am luat-o pe mama prin surprindere, desi doctorul ii spusese mamei ca mai dureaza o zi, la cateva ore m-am plictisit si am dat apa afara. „Sa faca armata si sa aibe gagici multe” asta ii ura asistenta mamei in timp ce o ajuta sa impinga. 3,300 kg, mica paroasa si urata cam asa ma descrie mama ca aratam atunci.

Am fost un copil cuminte, adormeam absolut peste tot indiferent ca era in pat sau sub pat, in fotoliu sau dupa fotoliu, dupa usa… trebuia sa ma caute in toata casa… eu imi puneam degetul in gura si asta era…pentru  ca da am supt degetul pana la 3 ani ( hai hai fara comentarii stupide).

Asa  ca inca o data LA MULTI ANI MIE! si anii aia multi sa fie plini de viata!

Genii sau nu

Aruncand o ureche si un ochi peste situatia scolara a varului meu ce este clasa a Va, am aflat ca am un geniu in familie, nu imi este imposibil sa cred, ca doar il iubesc si e cel mai istet si destept si frumos,  doar e varul meu, dar nu sunt asa naiva. Are toate mediile de 10 la sfarsit de an scolar, intradevar are doua medii de 9 la romana si engleza pe semestrul II. Nu este tocilar, incuiat si nu isi petrece tot timpul invatand, ultima carte citita din cate imi amintesc eu e spider man 3 (imi este greu sa o numesc carte). Asa ca am inceput sa fac cercetari asezandu-ma la barfa cu matusa mea, mama viitorului castigator al premiului Nobel.

Intr-o scoala generala de cartier, cls a Va, 11 copii vor lua premiul I cu media 10.00, 8 copii premiul II si restul III, necobornad sub media 9,50…hei treaba incepe sa se imputa.

Cum este posibil? Nu va ganditi ca profesorii au metode nonformale sau foarte interactive de predare, sunt ore normale in care profesorul dicteaza si elevul…face cea ce face. Poate intradevar sunt mai cuminti, provin din familii bune si totusi… Intrand mai in detaliu am aflat ca la fiecare sarbatoare gen ziua profesorului Sf Caisa si Piersicuta nu mai zic de Pasti,Craciun, martie si celalalte, comitetul parintilor cel foarte bine organizat cotizeaza cu sume impresionante „ca cado”, surprinzator primind un feed-back negativ, adica o usoara nemultumire.

Practic toti profesorii ii umfla cu 10, 9 si cateodata 8 si 7 pentru  a creste atentia din plic, prestigiul clasei si bineinteles al scolii.

Acum ingrijorarea mea este ce se va intampla cu acesti copii cand vor ajunge la liceu sau la facultate, cand vor constientiza ca nu sunt asa destepti cum cred ei si parintii lor…. si te mai intrebi ce sau cine e responsabil de curentul emo…

Puteam sa fiu…

… medic chirurg pentru ca imi placea sa imi tai papusile si partcipam la olimpiade de biologie
…actrita pentru ca mi-a placut sa fiu altcineva si faceam teatru in liceu
…bibliotecara pentru ca ador mirosul de carti vechi
…manager pentru ca asa vroia tata
…avocat pentru ca imi placeau filmele cu astfel de cazuri
…reporter pentru ca ma fascineaza povestile oamenilor
…medic veterinar pentru ca la fel, imi place sa disec iar stiinta vietii este fascinanta
…psiholog pentru ca mi se pare ca traiesc intr-o lume bolnava ce trebuie studiata

Sa privesc partea frumoasa si sa am incrdere ca inca  mai am timp sa fac una din cele de  mai sus mentionate sau sa imi accept conditia de indecisa si sa dau cu banu.

Nota!

Mentionez ca lipsesc casnica si domnisoara, deoarece nu le-am gasit in cartea de meserii.

poemul meu esti tu

a disparut….o persoana foarte inspirata cine l-a pus si o persoana neinspirata cine l-a sters

acum cateva saptamani circuland cu metroul…..cel care te salveaza de traficul de la suprafata dar nu si de gramada de oameni care se inghesuie prin pasaje, am constatat ca fiecare individ e in lumea lui. nu stiu daca si voi faceti la fel dar toata lumea poarta casti, presupun ca asculta muzica. ce e drept le multumesc ca nu vor sa impartaseasca ultimul hit al lui guta sau cine stie ce minimal scos de cel mai tare si cel mai mare „gigei”. nu se mai face schimb de priviri, nici macar sa se uite sa te ocoleasca, daca ai 1,60 m sunt slabe sanse sa nu intre cineva peste tine……..

incercand sa ajung de la unirii 1 la unirii 2, calcata in picoare si primit una bucata mapa in frunte, ajung la scariile rulante unde de obicei se face coada, iar lenea m-a indreptat sa stau sa astept si eu…..uitandu-ma in stanga la cei care urcau am vazut langa un pano publicitar de altfel gol, un mic dreptunghi cam 6×3 cm albastru pe care scria cu negru ….Poemul meu esti tu!….nu cred ca poti sa_ti imaginezi cat a putut sa-mi insenineze ziua acel mesaj, nu conta ca poate nu-mi era adresat, nu prea arat eu a poem dar o mica de fapt mare parte din mine a inceput sa pulseze sangele sa mareasca intensitatea respiratia si sa provoace sentimentul ala de mult pierdut de fluturi in stomac……imi venea sa opresc scariile si sa stau acolo ceva vreme si sa ma holbesc la mesaj sa ma joc cu privirea sa par surprinsa de fiecare data cand il vad…..dar nu puteam face asta pentru ca era posibil sa-mi primesc a 2 a mapa in cap si de data asta intentionat

nu a trecut mult si iar am luat metroul, din nou am trecut de la unirii 1 la unirii 2, din nou am coborat pe scariile rulante de data asta ma pozitionasem mai pe margine asteptand sa-l zaresc. sentimentul a fost la fel ba chiar poate mai intens pt ca am stiut ca vine de cand am coborat din metrou sau poate de cand am aflat ca voi merge cu metroul si aveam emotii cu cat ma apropiam mai mult…..seamna cu pasajul din Micul Print dintre el si vulpe…..

a 3 a oara cand am trecut pe acolo eram pregatita, nu era aglomeratie puteam sa stau mai mult pe scari chiar daca acestea imi puneau obstacole si veneam si de la unirii 2 la unirii 1, deci puteam sa-l ating de data asta… trec de panoul publicitar si asteptam sa-l zaresc…..trec si de al 2 panou publicitar si astept sa l zaresc, ajung la capat si ma intorc pe scariile ce coborau si il cautam cu o privire disperata… si nu puteam sa-l vad, observ insa ca in locul lui era doar urma de hartie alba ce ramasese dupa ce a fost dezlipit……in momentul ala aveam nevoie de casti sa ma amestec si eu printre ceilalti

te rog daca sti cine a pus mesajul ala sau esti chiar tu pune-l din nou, am sa trec sa-l privesc macar o data…… sau mi-ar convenii daca ai putea sa faci un panou publicitar mare in care sa-l pui pe cladirea de la universitate :)))

primul…dar nu ultimul

este ora 03:20 si demult vroiam sa blog-uiesc. sunt total depasita de tot ce inseamna generatia gadget si imi este rusine, ca totusi ar trebuii sa fac si eu parte din ea…dar se pare ca mi-a placut sa copilaresc in alt stil de cat au facut cei de teapa mea. sa fiu sincera imi cam prind urechile in setari si imi este cam greu, acum ceva ani ma chinuiam cu ultimul”trend” – hicinciu, acum am evoluat si incerc sa fiu si eu in randu lumii ( nu, nu o consider o obligatie, ci mai degraba o noua jucarie).

legat de generatii, imi amintesc cum faceam „anticorpi” cum spunea bunica mea, cand alergam cu handralaii de frati’miu si cei doi veri, pe terenul de fotbal zis si „camp”, de ma intorceam acasa cu dungi de praf pe gat si zoaie pe brate, numai zic de picioare unde se aduna noroi in sosete, eventual si o dara pe ochi ca de mai plangeam si eu ca ma bateau astia mai mari, si sa va spun ce savoare era sa faci baie dupa ce o zi intreaga alergam prin porumb. nu va imaginati ca am ajuns o nikita (cea autohtona), tin sa cred ca sunt in limitele normalului. asta da copilarie, fara jocuri pe caluculator fara mesenger, chat, hicinci cu „autopoze” sau poze facute in oglinda mai nou in sepia ce ii face sa se simta mai emo, si nu uita nici negru de la ochii ca asa se face specimenul de la tokyo hotel sau freze motzate aranjate cu placa sau dupa posibilitati: fierul de calcat. da poate ca sunt rautacioasa si sigur asa vor spune si ei de urmasii lor, dar diferenta este ca ei sunt de seama mea si eu nu ii inteleg ce pretentii sa am la batrana care se opreste pe strada si isi face cruce.

dar bine acum trebuie sa admit ca asta este un subiect endless si ca nu exista good side sau bad side, aici e vorba de libera exprimare si de fiecare sa fie cum vrea el si de toleranta si de bla bla bla….dar asta nu inseamna ca nu pot sa fiu si eu putin frustrata ;P