A fi sau a nu fi voluntar

Din cate am observat un post despre voluntariat se incepe cu un citat despre cum eu incerc sa schimb lumea si incerc sa o fac mai buna… Ei bine nu o sa incep asa.

Nu am avut gandul ca vreau sa schimb ceva sau nu am crezut ca o sa contez vreodata. Acum 5 ani am devenit voluntar in cadrul unei fundatii pentru ca eram ofticata ca un amic de al meu stia mai multe decat mine despre vagin. Motivatia si dorinta de a cunoaste si de a face ceva important au venit pe parcurs, trebuie sa recunosc ca nu au fost constante.

Pentru ceilalti este acceptabil sa ai 16-17 ani si sa faci voluntariat, e bine..te formezi, nu mai stai in fata  televizorului sa pierzi vremea, dar cand ajungi la 20 si ceva de ani  lumea te intreaba „si tot de porcaria aia te ocupi ma?”. Absolut de fiecare data ma frapeaza aceste vorbe, e ca si cum as face un lucru urat si rusinos. Este absolut o pierdere de timp sa nu muncesti pe bani si eventual sa faci si o smecherie doua sa-ti iasa si tie acolo ceva in plus.

Lasand la o parte persoanele care sunt absolut uimite si refuza sa inteleaga cum poti sa te trezesti dimineata la 5:30 sa ajungi la o activitate sa te duci la scoala sa te intorci la fundatie si seara la 12 sa cazi lat in pat, si toate astea fara sa castigi nimic…material, mai exista persoanele care activeaza in ONG dar nu au nici o treaba. Persoane care isi pateaza imagina pentru publicitate, persoane care la intalniri cu ONG-uri nu vad parteneri ci numai rivali, intalniri la costume si rochii in care se premiaza ei intre ei si se lauda cu fapte de nimic, cheama 2 3 copii amarati ii pune sa zambeasca sa dea frumos la camera  si asa organizeaza o gala.

Si totusi exista oameni care sacrifica joburi cu salarii cat sa aibe grija si de familia celui care curata piscina, sacrifica prieteni, familia, se poate ajunge si la libertate, sunt oameni care nu o sa auzi de ei la televizor, prea putin in presa, neavand loc de fata de la pagina 5, de fapt ei nici nu cer sa apara in media, fac loc si pun in fata munca lor de ani intregi in care si-au dat tot ce au avut mai bun, numai ca lumea sa afle ca se poate si altfel.

Si toate astea pentru ce… ca lumea sa arunce cu bolovani in cei de la gay fest si  sa strige dupa copiii seropozitivi „sidosii”. Da Romania mai are mult pana cand ajunge la nivelul celorlalte tari… nici o problema pana atunci stati relaxati pe spate ca sigur e cineva care se ocupa si de asta.